Publicată în anul 1955, opera „Moromeții” este considerată un pilon al literaturii române contemporane. Cartea redă decadența unei societăți rurale tradiționale, care se confruntă cu forțele modernizării și colectivizării impuse de autoritățile comuniste. Protagonistul, Ilie Moromete, încarnează figura țăranului sagace, stăpânit de legătura sa ancestrală cu glia, dar depășit de turbulențele epocii.
Viziunea omniscientă a naratorului ne poartă prin sinuozitățile unei comunități ancestrale, guvernate de superstiții și obiceiuri arhaice. Moromete, capul familiei, este un agricultor onorabil, care își tocește zilele muncind asiduu pentru a-și întreține copiii numeroși. El asistă la schimbarea paradigmelor și mentalităților pe măsură ce satul său se intersectează cu noțiuni de modernitate. Progeniturile sale sunt ispitite de mirajul urban, atrase de promisiunea unei existențe mai lejere.
Stilul narativ al lui Preda, meditativ și liric, captează suferința ascuțită a lumii rurale de odinioară. Portretizarea detaliată a laboarelor agricole – plugarul, semănatul, coseitul – constituie un elogiu adus solului. Figurile narative sunt adâncite, străbătute de dileme filosofice. Preda investighează dileme precum coexistența omului cu natura, confruntarea între tradiție și inovație, fatalismul social.
Prin conflictul său interior, prin prudența și onoarea sa, Moromete se afirmă ca un simbol al țărănimii dintr-un timp revoluționar. Romanul lui Preda persistă ca o reflecție profundă asupra condiției umane și constituie un reper în peisajul literar românesc.
Morometii rezumat Volumul I
Partea I
Într-o zi arzătoare de vară, familia Moromete se retrage mai devreme de la câmp, fiecare fiind absorbit în tăcerea propriei munci. Ilie Moromete, patriarhul, un bărbat robust și perspicace, rămâne singur pe prispă, privind distanțat peste ograda largă, așteptând, parcă, o prezență anume. Soția sa, Catrina, femeie devotată și diligentă, se afană în bucătărie, pregătind masa pentru întreaga familie. Întoarcerea fetelor de la râu declanșează furia mamei pentru că au neglijat ajutorul la treburi.
Mijlocul zilei aduce la iveală tensiuni latente în sânul familiei. Cei trei fii vitregi ai lui Moromete, Paraschiv, Nilă și Achim, bărbați mohorâți și retrași, se adună de-o parte a mesei. De cealaltă parte, lângă vatră, se află Catrina, sub privirea vigilentă a soțului de pe prag. Discuțiile ei aspre cu băieții, în special cu Niculae, cel mai tânăr și visător, sfidează tentativele sporadice ale tatălui de a media pacea.
Mai târziu, Moromete discută cu Nilă, fiul mijlociu și cel mai echilibrat, despre iminenta plecare a lui Achim la București cu oile, în încercarea de a aduna bani pentru familie. Moromete exprimă îngrijorarea că Achim, impulsiv de felul său, ar putea eșua în a aduna suma necesară de 4000 de lei pentru datoriile familiei. Cu reticență, Nilă promite că va supraveghea îndeaproape situația.
În același timp, tânărul Birică, mohorât, se plimbă prin sat, afectat de despărțirea de Polina, care urmează să se căsătorească cu altcineva. Deznădăjduit, pleacă la zori în câmp, unde îl întâlnește pe Achim, entuziasmat de plecarea sa în capitală. Birică îl roagă să-i transmită lui Nilă să vină să discute cu el, fără a dezvălui motivul întâlnirii.
În continuare, Moromete vizitează fierăria din centru pentru a-și repara secerele. Acolo are loc un schimb aprins de replici politice între săteni. Moromete citește un articol din ziar despre discuțiile parlamentare, moment în care Țugurlan, un localnic irascibil, provoacă o altercație, acuzându-i pe ceilalți de elitism. În cele din urmă, Moromete îl calmează, dar Țugurlan pleacă tot înjurând.
La întoarcerea acasă, o altercație cu mătușa vitregă a lui Moromete izbucnește când aceasta îl acuză că i-a vândut salcâmul fără permisiunea ei. Scandalul public rușinează familia în fața întregului sat. Supărată, Catrina se retrage la biserică, în timp ce tensiunile din familia Moromete reizbucnesc.
Partea II
Într-o dimineață luminoasă, Achim se îndreaptă spre București cu oile, lăsând în urmă anxietate în casa părintească. Catrina, mama îngrijorată, presimte o toamnă dificilă. Între timp, Moromete rumegă la gândul salcâmului tăiat din curte. Apariția șefului de post, însoțit de un pândar rănit, aduce acuzații asupra lui Niculae, suspectat că l-ar fi atacat pe acesta în timp ce păștea oile. Surprinzător, Moromete îl protejează pe fiul său, negând legătura de rudenie.
În umbra acestor întâmplări, frații mai mici, Paraschiv și Nilă, planifică și ei să plece la oraș. Sfătuiți de mătușa Guica, ei intenționează să ia cu ei și caii, deși Nilă ezită, temându-se că ar fi echivalentul unui furt. După multe dileme, frații se avântă într-o noapte întunecată spre capitală, lăsând în urmă tăcerea adormită a satului.
În altă parte a satului, Vasile Boțoghină descoperă cu groază că suferă de o boală gravă. Deziluzionat, se îndreaptă singur către spitalul din Udup, părăsind o familie consternată. Ajuns la spital, este coplesit de mulțimea de țărani bolnavi și de indiferența medicului, care îi recomandă un tratament scump. Boțoghină se descurcă să strângă banii necesari vânzând în disperare ultima bucată de pământ.
Pe câmpurile luminate de soare începe secerișul. Moromete, aparent nepăsător, și Paraschiv, gânditor și posomorât, sunt contrastați de mândria tatălui la serbarea școlii, unde Niculae este premiat pentru excelență. Însă bucuria este umbrită când băiatul suferă un acces de friguri puternice. Moromete îl transportă acasă, fără să înțeleagă gravitatea bolii fiului său.
Pe fundalul acestor evenimente amare, Țugurlan începe să-l înțeleagă și să-l aprecieze pe Moromete, acceptând în cele din urmă că prietenia valorează mai mult decât orgoliul său.
Partea III
Situația financiară dificilă a familiei Moromete aduce tensiuni crescute. Vânzările slabe de grâu și temerile legate de datoriile impendente îngreunează atmosfera. Catrina simte că face tot posibilul pentru a menține echilibrul în gospodărie și pentru a proteja familia de furia tot mai evidentă a lui Paraschiv, care pare să amenințe stabilitatea lor.
În această atmosferă încordată, Moromete decide să-l trimită pe Niculae la școală, în ciuda costurilor însemnate, sperând că educația lui va ajuta la păstrarea echilibrului în familie.
Despre casa lui Bălosu se zvonește că ar fi fost incendiată de Polina, nemulțumită că nu a primit pământul ce i se cuvenea. Furia ei față de tată și frate crește.
Un vârtej de uitare, nepăsare și resentimente adânce se învârte în jurul familiei Moromete, creând un climat de neîncredere și furie care pare să escaladeze în orice moment.
Morometii rezumat Volumul II
Partea I
Conflictul dintre generații și viziuni diferite este accentuat în dialogul dintre Niculae și Moromete. Niculae explorează sensul existenței prin prisma ideilor universale, pe când Moromete este ancorat într-o perspectivă rurală restrânsă.
Aristide își convoacă rudele – fratele Năstase, ginerele Petrică și prietenul Nae Cismaru – pentru a discuta despre situația politică tensionată. El planifică să contracareze ascensiunea comuniștilor prin propunerea unor persoane de încredere, dar simple, pentru a se înscrie în partid.
Discuția are loc într-o seară calmă de toamnă, în contrast cu tensiunea ce plutește în aer și dificultatea deciziei de a implica oameni nevinovați în politica partidului. Personajele sunt nevoite să-și înfrângă scrupulele pentru a câștiga controlul asupra satului.
Isosică, responsabil cu redactarea listei, rămâne preocupat și fumează în tăcere, semn al îndoielilor sale față de planul lui Aristide. Conversația este întreruptă brusc când fata sa este trimisă să verifice dacă se apropie cineva.
Partea II
La începutul lunii iunie, Niculae Moromete revine acasă în concediu. Tatăl său, Moromete, petrece timpul discutând cu prietenii săi liberali pe pridvor despre administrația autoritară a sfatului popular și despre evenimentele recente din sat. Niculae și Moromete au adesea schimburi de replici intense pe teme politice și sociale, având viziuni diferite.
La insistențele lui Niculae, cei doi merg să o viziteze pe Catrina, mama lui Niculae, care părăsise căminul conjugal cu ani în urmă. Revederea este tensionată; Catrina intră furioasă în casă și le cere să plece, reproșându-i lui Moromete că a vrut să-i alunge pe Niculae și surorile sale. Niculae îi cere apoi tatălui său să împartă locul de casă cu Catrina, într-un gest de reparare a greșelilor trecute.
Datorită insistențelor lui Niculae, Moromete acceptă în cele din urmă să împartă locul de casă cu Catrina, fără a oferi explicații pentru comportamentul său anterior. Niculae, care o prețuiește mai mult pe mama sa, consideră că expulzarea Catrinei de către Moromete a fost nedreaptă și simte că acest gest de împăcare este singura cale corectă de a acționa.
În același timp, Niculae primește invitații de la două tinere din sat: Ileana, o cunoștință veche care acum este preoteasă, și Mărioara, fata lui Fântână. Ileana dorește să reînnoade relația amoroasă, în timp ce Mărioara nutrește de ani de zile o atracție neîmpărtășită față de Niculae, care nu răspunde la niciuna dintre invitații.
În zorii unei noi zile, cu gândul la întâlnirile necesare pentru organizarea secerișului, Niculae este preocupat de discuția avută cu tatăl său și de nedreptățile nerezolvate din relația părinților săi. În cele din urmă, reușește să adoarmă, fiind trezit prea devreme de preocuparea că Moromete ar putea reveni la patul său.
Partea III
În zorii estivale, așezarea lui Moromete trece la cosit, conform tradiției locului, adică post-sărbătoarea Sân-Petru. Deși consilierii agricoli recomandau un început anticipat al seceratului, sătenii preferă să adere la riturile lor ancestrale. Moromete, însoțit de familia sa, repetă ritualul anual de a începe recolta la deal. În acest an, însă, Catrina lipsește, ea părăsind căminul după ce a fost expulzată cu coceanul de porumb de către Moromete. Acesta este vizibil zdruncinat de absența ei, dar se străduiește să își mascheze suferința.
Pe măsură ce cositul avansează, sătenii discută cu reticență despre colectivizare și socialism. Moromete își manifestă rezervele față de progresele promovate de noul regim, convins că soarta țăranului nu va cunoaște ameliorări, ci dimpotrivă. Între timp, Niculae, fiul său, activ ca militant de partid, își dedică eforturile pentru a-i convinge pe locuitori să își îndeplinească obligațiile de predare a cerealelor. Însă mulți dintre ei, opunând rezistență pasivă, aștern grâul la pământ refuzând să coopereze. Niculae este măcinat de opoziția lor. În urma unei dispute cu tatăl său, tensiunile despre viitorul satului escaladează. Moromete rămâne pesimist, considerând că fiul său nu înțelege profund realitățile vieții rurale.
Pe fondul presiunii crescute din partea statului pentru predarea cotelor, tensiunile se intensifică. În cele din urmă, activistul Bilă este agresat de localnici după ce încearcă să le impună predarea grâului. Într-un acces de panică, sătenii încarcă cerealele în căruțe și se îndreaptă instinctiv spre domiciliile lor. Este o revoltă spontană, fără organizare. Niculae și alți activiști încearcă să calmeze situația, dar eforturile lor sunt ignorate. Moromete asistă resemnat la haos, conștient că lumea sa este destinată schimbării indiferent de rezistența opusă.
În final, revolta sătenilor eșuează. Nu reușesc să opună o rezistență unită puterii statului. Niculae este dezamăgit de incapacitatea sa de a-i convinge să accepte schimbările. Atât el, cât și tatăl său, își dau seama că lumea rurală tradițională este sortită dispariției. Moromete se retrage în sine, resignat la gândul că nu va trăi suficient pentru a vedea noile timpuri. Lumea pe care o cunoaște se transformă ireversibil.
Partea IV
Secvența debutează cu Moromete exprimându-și preocupările într-o discuție cu apropiații săi liberali despre evenimentele recente din sat. Confiscarea proviziilor de către noul președinte, Vasile, le stârnește anxietatea, simțind că puterea le este sustrasă. Prietenii săi recunosc gravitatea situației, dar sunt nehotărâți în privința acțiunilor de urmat. Moromete le sugerează să intervină la Isosică, care a contribuit indirect la ascensiunea lui Vasile. Contextul social extins al satului este marcat de schimbare și neliniște.
Moromete se îndreaptă spre moara satului pentru un dialog tensionat cu Isosică. Descoperă că propriul său fiu, Niculae, este indirect responsabil pentru promovarea rapidă a lui Vasile. O activistă de tineret l-a solicitat inițial pe Niculae să sprijine inițiativa lui Vasile de a înființa o gospodărie colectivă, dar acesta a refuzat categoric. În urma refuzului său, fata a apelat la președintele regiunii, unchiul său, și l-a convins să-l avanseze pe Vasile. Prin inacțiunea sa, Niculae a contribuit indirect la situația creată. Dezamăgirea lui Moromete este profundă.
În secvența următoare, Vasile organizează două echipe care să confiște proviziile sătenilor. Una dintre acestea, condusă de Maxim, electricianul satului, ajunge la domiciliul lui Gheorghe. Descoperă provizii ascunse și Mantaroșie îl acuză pe Gheorghe că s-a îmbogățit și refuză să coopereze. În disperare, Gheorghe fuge spre râu și se înecă. Echipa este profund tulburată de acest incident. Moartea lui Gheorghe are un impact emoțional semnificativ.
În ultima parte, Moromete călătorește cu căruța alături de Fica, sora primei sale soții. Ea îi mărturisește că l-a iubit întotdeauna în secret. Îi povestește în detaliu cum a murit prima lui soție, Rădița, extrăgându-și singură dinții cu un cui. Moromete este profund tulburat de acest amintire dureroasă. Discuția lor este plină de emoție, dar reușesc să depășească momentul dificil. Petrec noaptea împreună, iar dimineața Moromete se întoarce acasă împăcat. Chiar dacă evenimentele au fost încărcate de tensiuni, el simte o reînnoire a spiritului său tânăr, care îi oferă speranță pentru viitor.
Ideile principale
Ideile principale extrase din text reflectă transformările profund perturbatoare în societatea rurală sub influența modernizării și a politicilor comuniste de colectivizare:
- Declinul lumii rurale tradiționale, marcat de eroziunea valorilor patriarhale în fața modernizării și politicilor de colectivizare. Această tranziție este vizibilă în tensiunile și contradicțiile dintre vechi și nou.
- Conflictul dintre valorile tradiționale, reprezentate de Moromete, și noile ideologii revoluționare ale tinerilor activiști comuniști, cum ar fi fiul său, Niculae. Această luptă interioară și externă ilustrează schisma generațională și ideologică din cadrul comunității.
- Tensiunile și fracturile în sânul familiei Moromete oglindesc declinul valorilor tradiționale și fragilitatea relațiilor umane. Conflictul dintre Moromete și soția sa Catrina subliniază disoluția legăturilor familiale sub presiunea schimbărilor sociale și personale.
- Scepticismul și impotența indivizilor simpli, cum ar fi Moromete, în fața schimbărilor impuse de sus. Moromete este portretizat ca un observator al unei lumi care se schimbă inevitabil și profund.
- Critica sărăciei și corupției endemică în lumea rurală tradițională este juxtapusă cu abuzurile și excesele regimului comunist, cum ar fi confiscările arbitrare ale bunurilor țăranilor.
- Disoluția valorilor morale tradiționale, care sunt chestionate și adesea negate de evoluțiile istorice și sociale care transformă satul și pe locuitorii săi.
- Nostalgia pentru lumea patriarhală în declin și dramatismul schimbării, exprimate prin durerea și resemnarea cu care personajele se confruntă cu noua realitate, de la stabilitatea și predictibilitatea vieții rurale la haosul și incertitudinea modernizării.
Personajele principale din „Moromeții”
Personajele principale din „Moromeții” sunt strâns legate de aceste teme centrale:
- Ilie Moromete – figura centrală, patriarhul familiei, reprezintă tradiția și înțelepciunea rurală, martor al schimbărilor ce devastază lumea pe care o cunoaște.
- Niculae Moromete – fiul lui Ilie, un activist comunist tânăr, care reprezintă noua generație și noile ideologii, adesea în conflict cu viziunile tradiționale ale tatălui său.
- Catrina – soția lui Ilie Moromete, al cărei exil din casa familială simbolizează ruptura profundă adusă de noile vremuri și de conflictul intern.
- Achim, Nilă, Paraschiv – fiii vitregi ai lui Moromete, care migrează către oraș în căutarea unei vieți mai bune, reprezentând dispersia și disoluția familiei tradiționale.
- Aristide – un influent al satului, implicat în manevre politice pentru a contracara ascensiunea comunistă, reflectând tensiunile politice și sociale din perioada respectivă.
- Țugurlan – un țăran sărac și frustrat, inițial în conflict cu Moromete, dar care ulterior începe să-l înțeleagă, simbolizând complexitatea relațiilor și schimbarea perspectivelor în contextul transformărilor sociale.
Despre autor
Marin Preda (1922-1980) a fost un scriitor român de seamă, recunoscut în special pentru romanele sale remarcabile. Născut în Siliștea Gumești, județul Teleorman, Preda a avut o copilărie umilă, marcată de dificultăți financiare. Însă pasiunea sa pentru literatură și aspirația de a-și depăși condiția socială l-au motivat să urmeze studii superioare în filologie. Activitatea sa literară a avut un impact semnificativ asupra literaturii române, iar operele sale, precum „Moromeții” și „Cel mai iubit dintre pământeni”, sunt considerate lucrări fundamentale. Preda a fost distins cu numeroase premii literare și a fost membru corespondent al Academiei Române. Moartea sa prematură în 1980 a fost învăluită în controversă, alimentând speculații privind circumstanțele tragice ale decesului său. Cu toate acestea, moștenirea sa literară continuă să fie valorizată și studiată.
Incheiere
Romanul „Moromeții” de Marin Preda are o evaluare de 3.85 pe Goodreads, ceea ce reflectă recenzii variate. Unii cititori laudă realismul operei, capacitatea autorului de a reflecta viața țăranilor români cu un amestec de umor și asprime. Personajele și situațiile sunt descrise într-un mod autentic, iar utilizarea limbajului specific este apreciată pentru cum contribuie la atmosfera și autenticitatea narațiunii. Romanul este văzut ca o fidelă reprezentare a realităților sociale și culturale ale perioadei descrise.
Pe de altă parte, există cititori care nu au fost complet captivați de lectură. Aceștia remarcă faptul că unele secțiuni ale romanului pot părea monotone, iar ritmul narațiunii poate fi lent și greoi în anumite momente. Criticile vizează și utilizarea excesivă a limbajului vulgar, considerat de unii obositor sau redundant. Această diviziune în opinii subliniază natura subiectivă a receptării literare și diversitatea gusturilor cititorilor în raport cu literatura.
